FIV. De ce nu recomandăm fast food?

Sucuri ultraprocesate, chips-uri, cartofi prăjiți, hamburgeri, dulciuri? Așa vă puteți modifica cromozomii. Fenomenul e asociat cu îmbătrânirea la nivel celular. Și cu infertilitatea.

Ce înseamnă alimente ultra-procesate?

Alimentele ultra-procesate conțin substanțe fabricate industrial. Sunt compuse dintr-un amestec de uleiuri, grăsimi, zaharuri, amidon și proteine, amestec conținut de puține alimente naturale.

• Au, de asemenea, arome artificiale, coloranți, emulgatori, conservanți și alți aditivi, care cresc durata de valabilitate și profitul.

Aceste alimente sunt slabe din punct de vedere nutrițional în comparație cu alternativele puțin procesate, adică alimentele naturale (de exemplu carne, brânzeturi, legume, fructe, cereale integrale).

Studiile anterioare au arătat corelații între alimentele ultra-procesate și hipertensiune, obezitate, depresie, diabet de tip 2 și unele forme de cancer.

Aceste boli sunt adesea legate de vârstă, pentru că sunt legate de stresul oxidativ și inflamație.

Cele două componente – stresul oxidativ și inflamația – influențează lungimea telomerilor.

Trei sau mai multe porții pe zi din așa-numitele „alimente ultraprocesate” dublează riscurile ca structurile din ADN (numite telomeri) găsite la capătul cromozomilor, să devină mai… scurte.

Telomeri mai scurți, speranță mai mică de viață

Telomerii scurți sunt un marker ai îmbătrânirii biologice la nivel celular.

Dieta este un factor care determină celulele să îmbătrânească mai repede.

Așa scade și fertilitatea.

• Fiecare celulă umană are 23 de perechi de cromozomi, care conțin codul nostru genetic.
• Telomerii nu poartă informații genetice, dar sunt vitali pentru păstrarea stabilității și integrității cromozomilor și, prin extensie, a ADN-ului, pe care se bazează toate celulele din corpul uman pentru a funcționa.
• Pe măsură ce îmbătrânim, telomerii se scurtează în mod natural. Aceasta deoarece de fiecare dată când o celulă se divide, o parte din telomer este pierdută.
• Această reducere a lungimii a fost recunoscută de multă vreme drept marker al vârstei biologice.