Cum se tratează diabetul de sarcină?

În prezent, Organizația Mondială a Sănătății nu are o recomandare cu privire la modul de examinare a diabetului gestațional. Având în vedere acest lucru, identificarea precoce a accelerării creșterii fetale în sarcină, înainte de 20 de săptămâni de gestație, poate preveni apariția diabetului gestațional.

Prevenție înseamnă dieta controlată a mamei. Creșterea fetală accelerată (vizibilă ecografic) trebuie urmată de testarea glicemiei mamei.

În mod curent însă, în evoluția sarcinii, se testează glicemia în săptămânile 23-28 de sarcină. Testul de toleranță la glucoză, care arată risc de diabet gestațional, e metodă de screening.

Riscuri făt:

Nivelul crescut de glucoză, pe care îl primește fătul prin placentă, îi va stimula pancreasul să secrete insulină – pentru a scapă de surplusul de glucoză.

Va crește exagerat. Feții născuți de mame care suferă de diabet gestațional au, la rândul lor, risc mare de diabet zaharat la vârstă adultă.

Riscuri mama:

• Gravidele care au acest tip de diabet de sarcină pot naște feți mari, peste 4000 de grame.
• Mama are riscul de a dezvolta diabet zaharat după naștere.
• După naștere, se repetă testul de toleranță la glucoză la 6 săptămâni.

Cum se face testul de toleranță la glucoză?

În noaptea de dinainte și în dimineața testului nu trebuie să mâncați și nici să beți apă.

Veți da o probă de sânge astfel încât medicul să vadă valoare glicemiei pe nemâncate.

Apoi vei bea o băutură dulce (75 grame de glucoză) și, după o oră, respectiv două ore, asistenta vă recoltează, din nou, sânge.

Testul de toleranță la glucoză cu 75 g glucoză presupune efectuarea a trei glicemii:

1.  Pe nemâncate (normal < 92 mg/dl)

2.  La o oră (normal < 180 mg/dl)

3.  La doua ore după ingestia de 75 g glucoză (normal < 153 mg/dl).

Se consideră diabet gestațional (de sarcină) dacă cel puțin una din cele trei glicemii este mai mare sau egală cu pragul stabilit.

Tratament:

Tratamentul înseamnă regim alimentar.

Nu presupune medicație.

Glicemia se măsoară des.